Autentificare | Creaza cont

SILVIU ORAVITZAN

„EU  SUNT  IZVORUL  DE  LUMINĂ”

 

Redarea sacralității este încercarea cea mai grea pentru un artist. Deși cei mai mulți, seduși de canonica explicită descrisă în Erminii, cred că simpla urmare a cărții conduce la un rezultat atât de majestos. Cel mai adesea însă, totul rămâne o însăilare searbădă, o „canonire” servilă pe chipuri și motive atinse de uscăciune, secate de viață. Unii ar putea spune că acest „dar” celest nici nu trebuie să aibă prisosința viului, pulsația efemeră a clipei, extazul... pentru a situa facerea în afara timpului, dobândind, prin aceasta, durata și eternitatea. Iconoclasmul apare, din când în când, prin secole, ca o pustiire de hoarde tătare pe care nu urmele sinistrului lasă dâre de cenușă, ci aporia searbădă a lipsei de credință, care desfide mărinimia și vocația pasională cu care artistul se angajează pe viață. Fără convingeri, plastica sacrului nu devine incandescentă, iar torentul de afecțiune creștină nu atinge patetica sa stare de ardență. Cel mai adesea, totul se reduce la un efect mimetic, la un abandon contemplativ, la o detestabilă lipsă de participare.

Cât de greu este să atingi sacrul, care este cu totul în afara dimensiunilor umane? Cât de iscusit trebuie să fie omul, cuprins de patima creației, ca Domnul - singurul capabil de dragoste desăvârșită? Și, infinit mai dificil este să atingi cu aripa pensulei îngerul ascuns în gramatica abstractă a stilului bizantin, fără a avea la îndemână tratatul despre pasiuni al lui Le Brun, ci doar pornind de la Dionisie din Furna! Cum crește măreția, cum se mișcă viața sub haina decorativă a stilului, „fără chipul și asemănarea omului”, cum trăiește artistul, constrâns de alegerea „săracă” a câtorva culori „imperiale”: roșul de purpură, galbenul de aur și albastrul - lapis-lazuli.

Că totuși se poate, o dovedește arta lui Silviu Oravitzan, a cărui pathos irumpe printre vergelele zăbrelite de asceză ale stilului bizantin. Omul însuși, care pare un Crist coborât de pe cruce, istovit, batjocorit, însângerat, freamătă de acea lumină interioară care i se scurge printre degete ca un fluid vital și acoperă mortarul cu carnea sa vie, penitentă. Oravitzan nu este însă numai un „agregat” de pasiuni, ci stăruie cu voință aprigă să fie un arhitect al spiritualului creștin, alegând doar câteva tipologii simbolice, cu care recreează sub semnul emoționalului lumea și casa divinității. Tot ceea ce amintește de anluminuri, de mozaicuri și pergamente prăfuite se metamorfozează sub alegerea sa miraculoasă și devin părți ritualice ale Sfintei Taine - cruce, vin, grâu și pâine -  într-o alcătuire poematică care strălucește, vibrează, palpită tumultos, dând adevărata dimensiune a sacralității. Dacă ar fi numai atât - și încă ar fi destul - dar Oravitzan este un pictor în înțelesul vechi și rafinat al termenului, alegând cu abilitate tehnică texturi virtuale, suprafețe savant colorate, tehnici de aplicare a culorii, având o adevărată vocație a obiectualului.

Bisericii Schimbarea la față, Cluj-Napoca

Chiar dacă îmbracă o haină de „ultima oră” - instalație, un termen ridicol de neputincios în fața apetitului său nepotolit de a inventa noi forme și mijloace plastice - Oravitzan rămâne pictorul creștin, arhitect și geometru, sculptor al formei pure, așa cum toate aceste meserii, odinioară, înainte de „Marea Schismă a artiștilor”, lucrau împreună la edificarea sălașului spritual al Divinității și la definirea sacrului, mai presus de orice plăsmuire de cuvinte.

VASILE  RADU, Cluj-Napoca, 28 aprilie 2014

 

Silviu Oravitzan s-a născut la 4 octombrie 1941, în localitatea Ciclova-Montană, județul Caraș-Severin. Tatăl, Iosif Crețu (1908-1976), a fost învățător. Mama, Ecaterina Crețu, născută Iliescu (1911-1981), a fost de asemenea învățătoare. Între 1947 și 1951, Oravitzan a urmat școala primară din satul natal. Între 1951 și 1957 a fost elev al Liceului „General Dragalina” din Oravița. În anii 1958-1960 a urmat cursurile Institutului Pedagogic din Timișoara, iar între 1960 și 1963 pe cele ale Universității din Timișoara, Facultatea de Arte Plastice. În 1983 a obținut Bursa Logos, la Paris. În 1984 a primit Bursa Fundației Peer Mattsson (Suedia). În perioada 1963–1970 a fost profesor de desen la Liceul „Iulia Hașdeu” și la liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj. Din 1985 până în 2006 a fost director al Galeriei Pro Arte din Lugoj. Din 1997 a fost profesor invitat la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte Plastice (clasa profesorului Constantin Flondor). Din 2005 este afiliat Institutului Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale și Inter-religioase (INTER). Ro.wikipedia.org/wiki/silviu_oravitzan

<strong 12px;"="">

Lasa un comentariu

© Artexpert

Cluj-Napoca, str. Iuliu Maniu nr. 10

tel. 0264590041, 0740451789

e-mail: artexpertgallery1@gmail.com

CABINET EXPERTIZE - PFA RADU P. VASILE

Cluj-Napoca, Blv. Nicolae Titulescu nr. 4

Tel: 0744544374

e-mail: artexpertgallery1@gmail.com